Asemănare şi alteritate în TaNaKn

,,Asemănarea cu Dumnezeu nu poate fi înţeleasă în conţinutul ei decât atunci când este receptată ca «libertate», atunci când omul ajunge să-i dobândească propria libertate, să fie asemenea lui Dumnezeu. Chestiunea libertăţii nu alungă din orizontul făptuirii umane realitatea unitătii creaţiei. Atunci când omul îi dobândeşte libertatea nu este într-o stare de izolare, ci, din contră, este în cel mai profund raport de unire cu toate cele ce sunt create, dar care nu îl mai stăpânesc, ci i se supun, îl recunosc ca stăpânitorul lor, persoana responsabilă pentru realizarea şi redarea unităţii lor. De aceea, acum, când în faţă ne stă orizontul globalizării trebuie să înţelegem în chip foarte clar că acest proces nu trebuie să se realizeze prin dizolvarea fisismului ipostasurilor creaţiei, ci prin dobândirea sau extinderea asemănării cu Dumnezeu prin/ din om, în toate structurile creaţiei şi implicit ale socialului. Din aceste considerente, o cercetare biblică/ teologică pe chestiunea asemănării, a alterităţii, a celuilalt se impune, mai ales că astăzi se fac multe referiri la idea de libertate religioasă care din nefericire nu uneşte, ci separă. Spre acest mod de înţelegere a asemănării cu Dumnezeu şi implicit a alterităţii ne conduce părintele Marius Bolbos în cercetarea sa doctorală. Acesta scoate în evidenţă cu precădere faptul că orice încercare de raportare la aproape care nu are ca reper Treimea şi care nu este gândită în cadrele asemănării noastre cu Dumnezeu este sortită eşecului.”
Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă